Plangi suflet pierdut. Suferi nemangaiat plangand in tacere. Esti uitat, lasat in urma. Esti pierdut in ganduri, in amintiri, speri la ceva care sa te salveze dar nu vei primi niciodata cea ce vrei cu adevarat... necazul te urmareste pretutindeni, cauti perfectiunea. Oare pentru cine plangi atat? Te descarci in tacere fara dorinta de a mai spera la ceva... lacrimile tale au curs degeaba. Nu au ramas decat simple picuraturi cu care s-au hranit acele flori ale suferintei tale... Se mai aud acum doar lacrimile tale care lovesc cu greu pamantul care nu te aude. Nu esti auzit de nimeni, nu esti auzit de nimic. Te inchizi tot mai mult in tine. Norii te-au invaluit in negura lor. Soarele fericirii fuge de tine. Esti fiul Suferintei...Reflectezi... Stai singur in universul tau. Timpul a trecut peste tine si inima ti-a intunecat-o. Incerci sa iti amintesti ceva frumos, incerci sa zambesti dar dragostea ti-a luat cu ea si ultimul strop de bucurie. Incepi s-o urasti, incepi sa urasti tot ce este in jurul tau si totusi taci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu