"Curiozitatea" cuiva era daca un barbat si o femeie pot fi doar prieteni si de ce daca intervine sexul in aceasta relatie, prietenia dispare. Am vrut sa-i raspund ceva scurt, care sa nu o "plictiseasca", dar am constat ca am tare multe de spus, asa ca m-am asezat la scris...
Intre o femeie si un barbat, limita dintre prietenie si iubire este foarte usor de trecut si din pacate confuzia aceasta se face in multe cazuri. Ceea ce face aceasta trecere insa, in marea majoritate cazurilor, este sexul. Problema este si mai complicata cand cel putin unul dintre cei doi considera ca fac dragoste.
Si nu este greu deloc sa faci aceasta confuzie, cand relatia de amicitie functioneaza perfect. A fi amica(ul) cuiva presupune niste sentimente, altfel nu poate sa existe prietenia, presupune destainuiri, un ajutor de orice fel, discutii, conversatii si mai ales fiind si la inceput sunt si foarte multe de povestit, ai umarul pe care sa plangi, ai persoana care te intelege, te mangaie, te sprijina, ca doar asta trebuie sa faca un prieten.
Confuzia este foarte usor de facut, sentimentele celuilat sunt usor de interpretat a fi altceva decat ceea ce este in realitate. Ti se pare ca totul e perfect, ca el/ea este jumatatea ta, ca doar asta presupune si prietenia un echilibru perfect.
Tot adevarat este si ca intr-o relatie care decurge bine, cei doi trebuie mai inainte de toate sa fie foarte buni prieteni, sa se sprijine, sa isi povesteasca unul altuia tot ceea ce intampla in viata, sa se ajute neconditionat si sa se respecte ricandu-l pe celalalt atunci cand "cade".
Deci nu este deloc simplu, dimpotriva cu cat intrii mai in amanuant cu atat se complica mai mult, iubirea presupune prietenie precum si prietenia presupune iubire, doar timpul si viata petrecuta langa acea persoana, evenimentele care va vor lega(sau nu) in viata, daruirea reciproca, ajutorul neconditionat si greutatile vietii va pot definii exact daca a fost o prietenie frumoasa stricata de sex, sau o iubire imensa legata prin a face dragoste.
Felul de a iubi este diferit, usor de confundat si tare greu de realizat unde este limita care nu trebuie trecuta si, si mai greu de a te oprii la acea limita, in cazul in care ai reusit sa o vezi la timp. Cred ca nu am reusit sa lamuresc prea mult aceasta dilema, oricum singurul care poate lamurii ceva este timpul sau, mai repede, un caracter foarte puternic, bine definit si puterea de a nu te amagi singur(a), oricat de frumoasa ar fi munciuna cu care te-ai mintii, pana la urma tot o mincina ramane.
La acel motiv care atrage in relatie dupa sine confuzia, la sex, se ajunge simplu, atractia "animalica" (nu vreau sa jignesc pe nimeni), din acel instinct cu care ne nastem. Apoi mai sunt foarte multe altele, dorinta de a nu fi singur(a), placerea de a face sex, lipsa sexului o perioada mai lunga, sau, dimportiva, obisnuita de a face sex, etc. Si aici ma refer doar la lucrurile bune (atat cat pot fie ele de bune), nu la: a mai fii inca una la numar; la influenta negativa a TV, revistelor, etc; la situtii materiale, la a nu fi celibatar; la a avea cine sa-mi faca treaba in casa; la a ma numii doamna "general"; la anturajul fiecaruia; la "de ce pierd ocazia", etc. Astea deja sunt motive mult mai "murdare" decat vreau eu sa discut aici.
E greu sa te opui si acestei tentatii, sexul. Si din acest motiv este tare greu sa existe si o relatie doar de amici, dar nu este imposibil, exista si relatii de amicitie foarte bune intre femei si barbati, intre persoane care mai intai de toate sunt oameni (cu tot ceea ce presupune aceasta, cultura, educatie, cei 7 ani de acasa, dorinta de a trai pe o treapta superioara din punct de vedere moral si spiritual, etc). De preferat insa este ca astfel de "relatii"... sa fie evitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu