Toţi suntem de acord că e frumos să încerci să nu răneşti sentimentele celorlaţi. Pe cât posibil. Acest "pe cât posibil" crează confuzii în cazul despărţirilor. Este un moment care presupune inevitabil suferinţă de ambele părţi. Au existat multe tactici în încercarea de a evita adevărul, dar au eşuat toate.
Evitarea adevărului provoacă mult mai multă nefericire în astfel de situaţii. Aşa că e tare important să nu fii evazivă sau vagă. Fii directă, asumându-ţi în acelaşi timp responsabilitatea pentru alegerea făcută.
Nu există reguli stricte pentru cum ar fi bine să închei o relaţie. Totuşi, câteva sfaturi pentru astfel de momente dificile sunt bune:
Nu fii ezitantă, neclară sau vagă. Fii directă şi la obiect! Nu o o situaţie care să facă plăcere niciunuia dintre voi. Dând false speranţe sau lasându-l pe el să ghicească ce vrei, nu faci decăt să învârţi cuţitul în rană şi mai tare.
Nu te despărţi treptat. Poate crezi că tactica asta aduce mai puţină durere, dar de fapt, nu faci decât să administrezi doze de suferinţă, mai mari sau mai mici, pe o perioadă lungă de timp.
Nu minţi şi nu inventa poveşti. Minciuna are picioare scurte, să nu uiţi asta!
Nu învinovăţi pe nimeni pentru deciziile tale. Să identifici ce vrei este un pas important în dezvoltarea unei relaţii mature. Nu te ascunde în spatele unor scuze. Nu faci decăt să provoci suferinţă şi sentimente de vinovaţie partenerului tău, adâncind astfel problemele între voi.
Nu amâna încheierea unei relaţii. Odată ce ţi-ai dat seama că e inevitabil, fă-o. Nu ajută nimănui să negi ceea ce simţi.
te-ai cam inspirat de la mine.....
RăspundețiȘtergerefrumos gandit....
am inteles ca "ne suntem dati unii altora doar pentru o vreme", ca orice prietenie este o insotire pe un drum, o umblare impreuna cu cineva cu care te-ai invoit sa mergi pentru un timp, impreuna, sa plangi si sa razi, sa te destainui si sa asculti, sa ridici si sa incurajezi, pentru ca apoi si tu, la randul tau, sa fi ridicat si incurajat, dar toate acestea, doar pentru o vreme, pentru ca apoi vine acel moment in care trebuie sa iti iei ramas-bun, in care trebuie sa te desparti de cel care ti-a fost aproape, poate, pentru asa de mult timp. Sa nu ma intelegi gresit; nu ma refer la ceea ce se intampla la sfarsitul unei vieti. Sau nu numai la aceasta. Adu-ti aminte de toti acei care ti-au influentat viata, care te-au ajutat sa fi ceea ce esti azi, ceea ce vei fi maine, de toti acei cu care ai fost pe drumul tau pentru ca era si drumul lor. Unde sunt acum acei oameni? Unde esti tu acum?
RăspundețiȘtergereEu sunt tot pe drumul meu, insotit de doi sau trei prieteni buni, dar care probabil vor disparea, unul cate unul, atunci cand drumul fiecaruia nu va mai coincide cu al meu. Ce facem pana atunci ?! Invatam sa ne bucuram cat mai mult unul de celalalt, sa crestem in "omul de dinlauntru" si sa asteptam "cotitura aceea" in care dintr-un singur drum se vor desprinde doua si vom fi nevoiti sa ne luam ramas-bun. Desigur, vom fi cuprinsi de intristare si poate chiar vom privi mereu peste umar, dar numai pentru o vreme, pentru ca, daca ramai cu privirea "agatata" de ceva din trecut nu vezi ceea ce este langa tine in prezent si nici ceea ce te asteapta in viitor.
ms pentru comentariu;) te pup
RăspundețiȘtergere